Anul acesta, Festivalul de poezie și muzică „Poezia e la Bistrița” s-a desfășurat în intervalul 16-18 octombrie 2020 cu invitații (conform ordinii de pe afiș), poeții: Florin Iaru; Ion Mureșan; Anastasia Fuioagă; Alex Văsieș; Olga Ștefan; Toni Chira; Ioan Es. Pop; Monica Stoica; Radu Vancu; Andrei Doboș; Deniz Otay; Florin Partene & subsemnata; muzicienii: Dana Păcurar; Claudiu Hontilă; Lucian Dușa; Ștefan Pop și, urmând linia tradiției ca în fiecare an poeții să invite un prozator, anul acesta a fost invitat Bogdan-Alexandru Stănescu. Ei bine, nu a lipsit de la eveniment echipa extrem de perspicace a revistei de liceeni Alecart, o echipă care s-a ocupat de recenzarea cărților și de promovarea evenimentului, de radiografierea în timp real a evenimentelor de la Bistriția. Tinerii liceeni puteau fi văzuți cu caietul în mână, notând atenți, și cu reportofoane sau telefoane, cu care au făcut înregistrări la toate evenimentele desfășurate.
Organizatorii evenimentului s-au asigurat că au fost luate toate măsurile pentru protecția invitaților: s-au oferit toate condițiile pentru ca invitații să fie transportați în siguranță, chiar directorul festivalului, Gavril Țărmure (care este și directorul editurii Charmides) a fost șofer pentru o parte dintre invitați, iar la prima cină am primit cadou o mască cu marca festivalului. Ca să mai păstrez încă textul într-o notă anecdotică: am aflat că salutul specific bistrițenilor ar fi pumn în pumn, un fel de cod practic. La masă lumea a fost senină, servirea a fost impecabilă, glumele și ele, la loc de cinste; mesele erau încrustate cu diverse citate pe benzi aurii; un local artistic și o atmosferă în general caldă și primitoare. Am cunoscut-o și pe Lina Țărmure, fiica lui Gavril Țărmure și am memorat o scenă plină de gingășie, când fiica adultă se așezase cu capul pe brațul tatălui și îl întreba cum i-a fost ziua – m-a înduioșat acest cadru atât de firesc, dar un lux pentru femeile ca mine sau, cum avea să spună Nicoleta Munteanu pe drum, unele lucruri nu se vor schimba niciodată.
A doua zi, micul dejun la restaurantul de lângă hotel. Am mâncat alături de Ioan Es. Pop, Anastasia Fuioagă, Cătălin Șuteu, Deniz Otay, care ajunsese în acea dimineață cu trenul de la București, și cu care am discutat despre filmul Până la os de pe Netflix pe care îl văzusem în noaptea precedentă la hotel. Anastasia ne-a povestit despre atmosfera Alecart, despre experiența ei acolo și Cătălin Șuteu ne-a povestit cum, prima dată când a avut contact cu poezia contemporană, a fost atunci când eu am fost invitată în proiectul Scriitori la școală organizat de Asociația Podium, Valentin Covaciu și Andrei Vornicu în Târgu Mureș, unde am vorbit despre poezia contemporană la Liceul Pedagogic Mihai Eminescu din Târgu Mureș, iar el chiulise ca să vină la acea oră, și se vede că nu a făcut rău, deși se înțelege că nu încurajăm chiulul. Deniz Otay, laureata premiului Sofia Nădejde Pentru Literatură Scrisă de Femei, anul acesta la categoria debut în poezie (cartea Fotocrom Paradis, OMG Publishing House, 2020), ne-a spus că sosise cu trenul la Bistrița, în jurul orei 6 de dimineață și că avusese un drum în general plăcut până la Bistrița la cușetă. La ora 14:00, ne-am întâlnit din nou pentru masa de prânz, de această dată la același restaurant în care cinasem, Rapsodia. Alecartienii erau deja acolo, m-am așezat lângă ei, și i-am cunoscut astfel pe Raisa Manolescu, Alina Vițel, Emil Munteanu și Nicoleta Munteanu.
Vineri, 16.10.2020, în Grădina Muzeului Județean din Bistrița erau amplasate standuri & cărți de la Editura Charmides, care se puteau cumpăra de la intrare, la prețuri, așa cum spunea Dan Coman „mai ieftine decât un pachet de țigări, preț de festival”. Scena era amplasată în fața unor scaune la distanța regulamentară. Din acest punct de vedere nu m-am simțit straniu, dimpotrivă, pentru că mie îmi place să am spațiul personal intact. Domnul Gavril Țărmure a ținut o mica cuvântare de început, apoi muzicienii au cântat excepțional, ca mai apoi să vină și să vorbească la microfon Dan Coman care ne-a reamintit că Poezia e la Bistrița se desfășoară deja de doisprezece ediții. Nu credeam vreodată că autorul cărții Insectarul Coman mă va prezenta în deschidere la Poezia e la Bistrița, am urcat pe scenă, am deschis cartea, citeam un poem și a început furtuna care a ridicat oamenii de pe scaune, vedeam în fața mea frunze zburând, publicul adăpostindu-se sub streșini, foi zburând, nori gri și ploaia rece care se așternea băltind peste pământ, un scenariu apocaliptic, dar publicul a rămas alături de noi și a ascultat poemele noastre entuziasmat (de unde sededuce dragostea bistrițenilor față de poezie). Am citit din cartea vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv publicată în 2019, la editura Charmides. Pentru mine (așa mi-a șoptit) a venit Mirela Orban și mi-a dăruit cartea sa de poeme, Buzunare pentru răvașe netrimise (nu a fost oraș în care să merg și câte o femeie să nu vină incognito să-mi dăruiască o carte a sa, asta spune ceva despre solidarizarea femeilor). Toni Chira era la capătul scenei să mă ia de acolo cu tot cu geaca pe care i-o dădusem. Mi-am pus cartea deasupra capului scut să nu fiu plouată și m-am bazat pe impermeabilitatea copertei, am fugit așadar cu Toni de acolo, efectiv. Apoi au citit fiecare dintre poeții invitați într-o ordine aleatorie. Olga Ștefan a făcut senzație, la fel și Florin Partene, la fel și Ion Mureșan, la fel și Florin Iaru, nu se poate face o deosebire exactă, fiindcă toți poeții invitați sunt de un calibru incontestabil.
Seara cu Olga Ștefan, Monica Stoica și partenerul Monicăi: am stat la discuții despre feminism și despre virusul care s-a răspândit îngrozitor și despre toate celelalte îngrijorări ale noastre, a fost vremea marilor confesiuni, mai în glumă, mai în serios, cred că acolo s-a legat o prietenie grozavă, tocmai că am descoperit ca punct comun sinceritatea și linia etică a fiecăreia dintre noi (dacă se poate spune așa).
Ziua următoare, sâmbătă, 17.10.2020, duș în camera 216, unde am fost cazată, micul dejun cu alecartienii, mici discuții despre literatură și muzică, dar și alte preocupări ale lor. Am bântuit cu Olga prin oraș, ne-am pozat la monumentul Covid, așa cum l-am numit noi, ne-am dus iar la Rapsodia că nu cunoșteam alt local. De la ora 12 avea loc întâlnirea cu Bogdan-Alexandru Stănescu și Nicoleta Munteanu, coordonatoare Alecart. Au discutat despre romanul Copilăria lui Kaspar Hauser și despre colecția Anansi coordinată de BAS. Evenimentul s-a ținut în interior, locurile erau limitate, organizatorii au stat în afara sălii.
De aici am plecat la masă și apoi de la ora 17:00 pe o ploaie din nou precum în junglele tropicale, până la Sinagogă. Am ocupat locuri. Am privit fascinate locul în care în urmă cu ceva ani își cântase poezia și Cezar Ivănescu, pentru mine din acest motiv, în memoria mea, acel punct a rămas sacru, așadar aveam mari emoții. Au cântat muzicienii, au citit pe rând poeții: Ioan Es. Pop, Monica Stoica, Radu Vancu, Alex Văsieș, Deniz Otay, Anastasia Fuioagă și Toni Chira, despre care Dan Coman a spus că a reașezat Dejul pe Harta literaturii. La intrarea în singogă se aflau din nou cărțile invitaților și se puteau achiziționa. Andreea Gal mi-a dăruit cartea sa, proaspăt ieșită din tipar în dimineața respectivă sunt zile în care cerul îți moare în brațe (Editura Charmides, 2020); nu o cunoșteam, dar am fost bucuroasă să observ din nou solidaritatea feminină prezentă. Am aflat că Bistrița este un refugiu al celor care trăiesc plenar poezia. Că ospitalitatea a venit din întâlnirea unora cu ceilalți, o mare bucurie între cei care creează din pură dragoste pentru actul creației și pentru umanitate. Dacă am căutat un loc unde să mă simt acasă, acela este Bistrița.
Această dare de seamă se va încheia glorios, nu cu drumul înapoi spre Târgu Mureș, ci cu un poem pe care mi l-a recitat domnul Gavril Țărmure la restaurantul Rapsodia, seara. Vă las, așadar, în compania acestui splendid poem:
„Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureș
Și beau cafea.
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș,
Cu lume rea.
N-am bani, n-am timp, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un șef
Și întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, drag tutun
Și mi-e cam silă,
Ca-n barba-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aș scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureș,
Întreaga cafeneaua praf s-o fac
La Tîrgu Mureș…”
(Romulus Vulpescu, Carte poștală II)
Festivalul Poezia e la Bistrița
Ediția a XII-a
16-18 octombrie 2020
Organizatorii evenimentului: Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud; Societatea de Concerte Bistrița; Directorul Festivalului: Gavril Țărmure; Parteneri: Radio România Cultural; Alecart; Observator Cultural; Proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.