În ultimele luni, s-au închis librării, s-au anulat lansări și târguri de carte. Cele mai optimiste estimări anunță o scădere a vânzărilor de carte cu cel puțin 70%. Romanian Literature Now a stat de vorbă cu reprezentanți a cinci edituri din România pentru a afla cum se resimte impactul pandemiei de COVID-19, dar și ce pot face autoritățile și cititorii pentru a sprijini piața de carte. Au răspuns la ancheta noastră: Lidia Bodea – Director general al Editurii Humanitas, Elena Marcu – Cofondatoare a editurii Black Button Books, un cristian – Editor Casa de pariuri literare, Iulia Militaru – Editoare și co-fondatoare a Editurii frACTalia, Dan Pleșa – Director executiv al Editurii Vellant.
Cum a fost afectată editura dumneavoastră de pandemia de COVID-19?
Lidia Bodea: A fost mai întâi un prim val, săptămânile de după anunțul din 8 martie, care limita numărul persoanelor prezente la un eveniment: editurile se pregăteau pentru Bookfest Timișoara și contau pe vânzările de acolo, importante și pentru că, fiind vânzări directe, nu intermediate de librării, aduceau imediat bani în contul editurii. Apoi, valul cel mai puternic, aprilie, când, una după alta, s-au închis librăriile, iar vânzarea încă posibilă prin online nu a avut, matematic, cum să compenseze o cădere a vânzărilor atât de drastică, însumând câteva zeci de mii de cărți pe lună. Luna mai, o dată cu redeschiderea librăriilor, are șanse să arate ceva mai bine, dar vom resimți cu toții anularea Bookfest București, extrem de important nu doar prin volumul vânzărilor, ci și pentru că era prilejul ideal de a promova titlurile noi. Și era momentul când, în sfârșit!, se-auzea câte ceva la știri și despre cărți.
Elena Marcu: A fost foarte afectată. Vânzările au scăzut cu 70-75%, în timp ce cheltuielile lunare nu s-au modificat aproape deloc. Masa critică lunară, constând în costuri de depozitare, chirii, softuri gestiune, contabilitate, mentenanță website, mailuri, tool-uri de marketing online, curierat, utilități etc,, este fixă.
un cristian: Destul de tare. Pumn în figură, upercut la ficat. Am anulat lansările, ne-au lovit partenerii. Pe scurt, am avut mai multe tipuri de reacții din partea unor librării:
- a) „Fraților, cade totul, Salvați-ne!“ – e varianta clasică (suntem mari, am investit enorm, nu vă mai putem plăti nimic). Dar, stai, nu ne plăteau la timp nici în vremuri bune. Adică stăteam 6 luni după o plată, că așa e în România, nu contează contractele, contează costumele.
- b) „Dragilor, ne sufocăm, am colaborat excelent, nu vreți să ne măriți rabatul comercial?“. Poți spune ceva? Oricum nu ne expuneau prea tare cărțile și oricum noi vindeam la un eveniment mai mult decât vindeau ei într-o lună? Ce mai contează % în plus sau în minus?
- c) Trebuie să fiu corect. „Se duce totul dar poate aveți nevoie de bani.“ E adevărat că nu ne plătiseră de luni bune, nici nu speram, dar uite că mai sunt și oameni normali.
Cum ne-a afectat? Am rămas cu datorii la tipar pentru că alții au rămas cu datorii la noi (vechea poveste, numai fraierii plătesc la termen sau în situații extreme), nu am mai putut scoate noutăți, am ratat niște titluri și, refuzând să expunem curierii (care erau vai de mama lor, ca să fiu foarte direct, zero măsuri de protecție în primă fază), n-am făcut livrări.
Iulia Militaru: Până acum singurul inconvenient a fost întârzierea unor plăţi din proiecte câştigate anul trecut. În rest, fiind o editură mică, ne-am desfăşurat activitatea ca şi până acum. Într-adevăr, luna aceasta vom simţi mai mult criza, având în vedere că nu se mai ţine târgul de carte şi că nu mai putem organiza evenimente la cărţile pe care le pregătim deja.
Dan Pleșa: Precum întreaga piață de carte din România, și editura Vellant a pierdut circa 80-85% din vânzări. Închiderea librăriilor, dar și starea de spirit determinată de criză sunt principalii factori. Sigur că, de la distanță, carantina ar putea părea o bună oportunitate pentru lectură, dar nu trebuie să facem confuzia dintre un stat acasă în vacanță și un stat acasă într-o perioadă de criză a sănătății, în care, oricât ai încerca să te ții departe de știri, de fapt ele magnetizează și par a oferi, doar ele, răspunsurile la obsesionala temă a zilei: când și cum se termină, ce trebuie să fac pentru a minimiza riscurile mele și ale celor dragi. Ca să rezum, dacă cu greu lumea a mai găsit puțină liniște pentru citit, nimeni nu a mai avut chef de cumpărat cărți.
Cum credeți că va arăta piața de carte după încetarea pandemiei?
Lidia Bodea: Din păcate, răspunsul la această întrebare depinde fundamental de răspunsul – pe care însă cine are curaj să-l dea, și bazându-se pe ce?! – la alte-ntrebări: Când vom putea spune că s-a încheiat pandemia? Care dintre scenariile propuse până acum va fi validat de realitate? Dacă sunt, totuși, sigură de un lucru, acela e că și piața de carte va arata cu atât mai bine cu cât blocajul actual va fi mai scurt. Economia în întregul ei nu va porni la cheie, piața de carte cu atât mai puțin, căci ea oricum nu avea cel mai performant motor, ci acela pe care-l știm: cel mai mic din Europa.
Michel Houellebecq spunea acum câteva zile că ”nu ne vom trezi după izolare într-o lume nouă, va fi aceeași, puțin mai rea”. Cred că-l putem parafraza: lumea cărții va fi cam aceeași, puțin mai rea, dar nu în sensul răutății, ci al dificultăților, al gripajelor provocate de criză. Portofolii subțiate, lanț de distribuție (librării) cu destule verigi șubrezite, cititori cu mai puțini bani, vânzări mai mici.
Elena Marcu: E complicat de spus când va înceta pandemia sau, mai bine spus, cum să definim încheierea ei. Piața de carte va fi destul de învinețită de această situație în cel mai fericit caz până la finalul acestui an, cu precădere începând din vară, pentru că, pe de o parte, vor exista o mulțime de oameni cu probleme financiare din cauza scăderilor salariale și a ratei de șomaj de aproape 5%, și, pe de alta, pentru că, după o îndelungată perioadă în izolare, mulți vor avea alte priorități de investiție. Cititul va coborî câteva poziții pe lista multora, și cumva e firesc. Mulți dintre noi se confruntă cu o mulțime de dificultăți care le ocupă tot spațiul mental și toate resursele materiale. Trebuie menționat că, deși alte industrii au fost într-adevăr afectate direct, industria de carte a pornit din start cu un handicap: este cea mai mică industrie de carte din Uniunea Europeană, într-o țară cu cele mai modeste subvenții guvernamentale în sectorul cultural, într-o țară în care doar unul din 10 români citește maximum o carte pe an, în care aproximativ 40% din populație trăiește în sărăcie și sărăcie extremă, iar rata de analfabetism funcțional este uluitor de mare. Acestea fiind spuse, noi suntem cât se poate de încrezătoare în cititorii activi și în capacitatea societății civile de a lupta pentru un nivel de trai decent și pentru acces la o educație propice care să exerseze mușchiul lecturii de plăcere. Suntem încrezătoare că, în timp, lucrurile se pot schimba în bine și că atenția la cultură va fi mai mare atât la nivel instituțional, cât și la nivel personal.
un cristian: Ca și până acum. Plină de edituri fantomă, fără programe licențiate, fără case de marcat, luptându-se pentru cei 100.000 de cumpărători din toată țara. Poate mai activă pe on-line (văd că acum au descoperit și alții canalul de youtube, ebook-urile etc). Va fi cam aceeași buluceală, doar cu o agitație pe eventualele pachete financiare compensatorii. Vor avea de suferit redactorii de carte, corectorii, graficienii. Sper să nu crească prețul hârtiei. Că al cărții sigur va crește.
Iulia Militaru: Asta depinde de câte fonduri se vor mai aloca zonei culturale. Sunt sigură că editurile mari vor continua să funcţioneze la fel, mai ales că multe primesc susţinere de la şi au proiecte cu instituţiile din afară. Pe mine mă îngrijorează mai mult ce se va întâmpla cu angajaţii acestor edituri. Ştim bine că situaţiile de criză devin motive pentru reducerea de personal sau scăderea salariilor, sau alte abuzuri pe care statul ar trebui să le aibă în vedere şi să ia măsuri, însă nu o face.
Dan Pleșa: Acum nimeni nu știe cum și când va înceta pandemia. Ba mai mult, deși se vorbește mai puțin de asta, deja a început o criză economică, și despre criza economică iarăși e imposibil de anticipat, pot fi (și presa economică deja face) doar făcute scenarii, de la unele gri – 3-6 luni, la cele mai negre: va fi ca marea criză a anilor 30 din secolul trecut.
Ceea ce este însă mai grav este că, și înainte de începutul crizei medicale, piața de carte traversa o perioadă de criză. Erau unele semne încurajatoare (creșterea ușoară a tirajelor, publicarea din ce în ce mai determinată de literatură română contemporană putând fi niște semne bune) că poate, în sfârșit și piața de carte poate să se îndrepte către cifrele acelea care să ne facă să intrăm în rândul lumii civilizate. și mă refer la statisticile cu banii consumați pe cultură, cu numărul cărților citite pe an, cu ponderea cheltuielilor culturale din bugetul fiecăruia, statistici în care ocupam invariabil ultimul loc, chiar după Bulgaria – adversarul nostru tradițional la statisticile europene.
Probabil că ne vom întoarce la nivelul anului 2009, care pentru piața de carte este un reper al sărăciei și inerției. Respectiv edituri care se închid, șomaj, contracte reziliate, autori care nu mai sunt publicați, tiraje nesemnificative care te fac să înțelegi că atunci când cineva cumpără o carte nu mai e un act de cultură ci un act de bibliofilie.
Ce măsuri credeți că ar trebui luate de autorități pentru sprijinirea editurilor? Dar pentru sprijinirea scriitorilor români?
Lidia Bodea: Știu că atât Guvernul, cât și, ca direct responsabil, Ministerul Culturii au primit dinspre AER (Asociația Editorilor din România) un set de propuneri, și chiar astăzi a existat o informare AER cu privire la campania „Un milion de cărți românești”, care dorește să promoveze autorii români și cărțile lor.
Dincolo de măsurile generale, de care pot beneficia mai multe industrii, sunt esențiale adoptarea și implementarea unui set de măsuri gândite chiar de profesioniștii unui anumit domeniu, în funcție de metabolismul acestuia, în cazul de față, al pieței de carte și, înlăuntrul acesteia, al literaturii române, deci al scriitorilor. Mă gândesc la rezidențe literare, burse de creație, programe finanțate, care presupun un onorariu, de lecturi publice ori întâlniri cu elevii. Obligativitatea comenzii/achiziționării dinspre biblioteci a cel puțin 500 de exemplare din fiecare carte nouă. Și 500 de exemplare e, de fapt, foarte puțin: vreo 10 de fiecare bibliotecă județeană, 100 pentru Metropolitană (cam 30 de filiale). Între condițiile de eligibilitate: plata imediată a drepturilor de autor pentru achiziția dinspre biblioteci; un tiraj de minim 1200 de exemplare, și monitorizarea distribuției în librării a celor 700 de a căror difuzare e responsabilă editura. Legat de difuzare – înființarea (sprijinirea înființării și funcționării) unor librării cu profil definit, Literatură română contemporană. Un program asemănător care să sprijine cartea pentru copii, autor și ilustrator român.
Sigur, e foarte schematică propunerea și ea trebuie completată cu un set de reguli și filtre care să împiedice fenta și frauda, însă poate fi un punct din care să pornească mult așteptata și mereu promisa strategie care face din cultură și educație o prioritate.
Elena Marcu: Acest gen de exercițiu nu este neapărat exercițiul nostru preferat, dar vom enumera o serie de măsuri bazate pe nevoile directe ale industriei, în general, și ale editurilor mici, în particular. Un mare ajutor l-ar constitui subvenționarea participării la târgurile de carte care implică niște costuri de extraordinar de mari. Gaudeamus, de altfel, este târgul de carte cu cele mai mari costuri de participare și este organizat chiar de o instituție a statului. De asemenea, ar ajuta pentru dezvoltarea pieței de carte electronică și, astfel, pentru potențiala creștere a unei noi generații de cititori încadrarea e-book-urilor la categoria de TVA de carte (5%) și nu de multimedia (19%). Iar din punctul nostru de vedere, una dintre cele mai binevenite măsuri atât pentru industria de carte, cât și pentru susținerea economiei locale în general ar fi taxarea progresivă care să permită dezvoltarea companiilor mici și mijlocii, și astfel împrospătarea afacerilor locale și apariția unor companii noi care să poate ajunge, în timp, contributori solizi la economia țării.
Credit Foto: Ion Cucu
un cristian: Sunt aspecte diferite. Editurile se susțin singure până la un punct. Sigur că s-a pierdut Bookfestul, dar au existat stocuri, unele s-au putut ridica după prima căzătură. Dacă și intermediarii ar fi fost fair play, ar fi fost și mai bine. Nu am înțeles cum entități mari, altfel cu profit, și-au dat afară oamenii fără milă. Pe cei cu afaceri cu cărți școlare să zic că-i înțeleg (după un deceniu de distrus educația la propriu, au pierdut un sezon, le e greu să revină), pe ceilalți, așezați, care-și permiteau să dea sute de milioane pentru o expunere la un târg nu prea-i înțeleg. Dar e afacerea lor. S-au putut orienta, sunt convins că s-au vândut bine cărțile în perioada asta. Și consturile au fost minime (pentru cei cu stocuri, cu titluri ok și cu investiție în ebooks). Pentru scriitori e mereu complicat, dar și din cauza multora dintre ei. E o discuție prea mare aici. Atâta timp cât statul a investit în consum, e o situație complicată. S-au preferat deplasările inutile, masa și cazarea, biletul de avion și chermeza, în locul unei politici culturale de structură. Dacă ne uităm pe bugetele unor târguri, festivaluri, deplasări, azi ne doare capul. Totul a căzut în ridicol. S-a consumat enorm în ultimul deceniu, pentru că bani au fost, dar către ce? Să ne uităm că presa culturală e în genunchi. E un cumul de factori aici. Nu vreau să detaliez, am spus când era momentul și puțini au priceput ceva din mesaj. Ce să facă statul? Să creeze niște linii de finanțare. Dar mă tem că tot găștile și favoriții, incompetenții și consumiștii vor avea acces la ele. Scriitorilor le e foarte greu. Acum se vede că nu există o entitate care să-i ajute concret.
Iulia Militaru: Să redirecţioneze toate fondurile spre sănătate şi sprijinirea bătrânilor sau a artiştilor care nu mai au din ce să trăiască. Ar fi un abuz să dea aceşti bani editurilor, îmi pare rău. Cultura s-a mulţumit până acum să se închidă într-o bulă şi să-şi vadă de propriul interes. Poate că este un bun moment să trecem la o economie a darului sau măcar să înţelegem ce ar însemna asta, să discutăm despre. Ar fi cel mai bun sprijin acordat culturii. Nu există cultură în afara darului, iar banii ăştia pe care mulţi îi vor la cultură ar putea să sprijine alte categorii mult mai defavorizate şi care nu au acces la mijloacele de comunicare, aşa cum o au cei din cultură. Vocea lor este anihilată din start, sunt anonimi şi lăsaţi să dispară. Inadmisibil.
Dan Pleșa: Nu știu. Știu însă ce măsuri trebuia luate înaintea pandemiei pentru a sprijini piața de carte și autorii români, și nu s-au luat. E de tot râsul: anul 2019 a fost declarat, prin lege, anul cărții în România. Și a fost doar o eticihetă, s-a bifat o altă acțiune de genul: „ne facem că ne pasă”, la nivelul instituțiilor statului nici măcar o campanie publică prăfuită, cum sunt alea cu bea apă sau fă puțin sport, nu s-a făcut.
Care erau măsurile pe care cei din lumea editorială le propuneau? Nimic inedit, multe dintre ele se întâmplă în Europa: deductibilități pentru achiziționarea de carte, sprijinirea cluburilor de lectură, legea prețului protejat al cărții, finanțarea bibliotecilor publice și reluarea programelor transparente de achiziții de carte pentru biblioteci (necesitatea bibliotecilor publice este demonstrată de exemplu de apariția unei firme care face bani din această activitate), implicarea inspectoratelor școlare în activități care să facă cititul apetisant – de la întâlniri cu cititorii, la cluburi de discuție despre cărți, concursuri de scriere, burse și tabere de creație pentru elevi – se știe un elev care citește va învăța mai bine la toate materiile. Pentru a sprijini scriitorii înființarea unei „rețele” naționale de premii literare adresate în special comunităților locale (în Spania se decernează la nivel local peste 1000 de premii literare), programe consistente și predictibile de burse de creație, un cadru fiscal optim (modificarea legislației în ceea ce privește drepturile de autor a fost o castană pentru autori). Și o mai mare transparență în derularea programelor, pentru că, nu trebuie uitat, erau bani care se cheltuiau în sprijinul culturii, doar că puțini dintre ei se cheltuiau cu folos. Cred că unul dintre exemplele care arată că „se poate” e festivalul de la Iași, FILIT, care, sprijinit de autoritățile locale, în câțiva ani a reușit să construiască un public, să producă o emulație în oraș, să aducă public de „cititori” la evenimente.
Ce pot face cititorii pentru a vă sprijini în continuare?
Lidia Bodea: Să aibă grijă de ei, să fie sănătoși, să citească în continuare, să-i convingă și pe alții să citească. Din când în când, dacă-i bucură ceea ce citesc, să aibă un gând bun pentru cei care le-au mijlocit bucuria lecturii – autor, traducător, redactor, corector, paginator, grafician, și aceștia sunt doar câțiva dintre actorii din spatele ecranului care e pagina citită.
Elena Marcu: Pe parcursul acestei situații dificile, cititorii noștri ne-au fost foarte aproape. Le mulțumim că ne citesc cărțile și ne-ar bucura enorm să o facă în continuare. Pentru o companie mică, așa cum este Black Button Books, word-of-mouth este un instrument extrem de util. Astfel, avem încredere în cititorii din comunitatea noastră ca ori de câte ori citesc o carte de la noi care le place, să vorbească despre ea, să o recomande, să le spună celor din jur. De asemenea, comenzile directe pe blackbutton.ro ne ajută mult.
un cristian: Ce-au făcut și până acum: să cumpere cărți. E și un mic avantaj neașteptat în toată povestea asta: cred că pentru unele edituri mici s-a mărit vizibilitatea. Lumea a conștientizat că mai sunt câteva nuclee serioase care merită ajutate și a ajuns cumva și la acele cărți. Dar asta nu înseamnă că avem o industrie a cărții serioasă. N-am avut nici înainte, cu toții mușchii umflați, acum vedem cam cât valora fără un antrenament de două-trei luni: gâfâie la primul gard de sărit, îi tremură genunchii așteptând ceva de oriunde.
Iulia Militaru: Nu ar fi just să le cerem aşa ceva. Mulţi oameni şi-au pierdut locuinţele pentru că nu au mai avut cu ce să-şi plătească chiria, mulţi trăiesc de azi pe mâine, nu cred că e momentul să le cerem să cumpere cărţi, nu?
Dan Pleșa: Ce cred eu că pot face cititorii pentru a sprijini editurile este în primul rând să aibă grijă de ei. Cred că editurile, autorii și, să spun așa, generic, piața culturală, va fi mulțumită abia când societatea în care trăim va fi una prosperă, echilibrată și sănătoasă. Dacă va fi prosperă își va permite să cumpere carte – respectivă să își întrețină autorii, dacă va fi echilibrată va căuta în carte ceva mai mult decât un manual de self-help, dacă va fi sănătoasă va înțelege organic că actul cultural este cel care aduce cele mai consistente plăceri și satisfacții.